Aveam niste miez de nuca de la mama. Vroiam sa fac o prajitura cu ea (cu nuca, nu cu mama :) )... numa' ca la cat de mult imi place nuca, am mancat-o asa aproape pe toata :). Cand m-am "trezit", de-abia au ramas vreo 100 de grame. Si am zis ca e cazul sa fac totusi prajitura aia.
Si prajitura mea s-a transformat in tarta :). Din comoditate. Ce e mai simplu decat sa arunci toate ingredientele intr-un vas si sa le amesteci/framanti cu mana (la mine inca n-au ajuns robotii de bucatarie, si fac totul manual - da' nu ma plang, ca-mi place sa ma joc cu mainile in aluaturi)?!!
La tarta mea am folosit urmatoarele:
- 1 ou
- 100 g smantana
- 1 lingurita praf de copt
- 230 g faina alba
- un praf de sare
- 250 g zahar
- 200 ml frisca lichida
- 100 g miez de nuca
Am inceput prin a porni cuptorul la 190 de grade. In acest fel, pana e gata de bagat la copt tarta, se incinge si el. Si m-am apucat de amestecat oul (spart, desigur :)) ) cu un praf de sare si 2 linguri de zahar pana ce s-a topit zaharul. Am adaugat praful de copt si smantana si am amestecat in continuare. Apoi am incorporat faina, pana ce am obtinut aluatul acela moale, elastic si nelipicios.
Numa' bine s-a incins si cuptorul si am bagat tarta la cuptor pentru 35 de minute. Dupa primele 15 minute, am scos tarta din cuptor si am indepartat folia cu fasole cu tot, sa-i dau aluatului timp sa se rumeneasca frumos. Astfel ca, dupa celelalte 20 de minute, tarta mea avea o culoare frumoasa. Am scos-o imediat pe platou sa se raceasca mai repede.
Da, stiu, nu am uns tava dinainte cu nimic. Si nici nu e nevoie, aluatul copt se desprinde singurel. Aveti dovada in poza :).
Pana ce s-a mai domolit tarta, am zis ca e cazul sa fac si crema. Intr-o oala pe foc am pus zaharul ramas (din cele 250 g am folosit 2 linguri pentru aluat) si am asteptat sa se caramelizeze. Cand s-a topit tot zaharul, am turnat frisca lichida. Zaharul a avut aceeasi reactie ca atunci cand faci un ceai de zahar ars: s-a intarit. Dar am continuat sa amestec pana ce s-a dizolvat tot zaharul. Am adaugat apoi nucile.
Cand ne-am intors, ce-mi vad ochii: surpriza, crema s-a intarit! De-abia am apucat sa-mi infig dintii-n ea! Delicioasa! Data viitoare o sa incerc si varianta cu unt (da, unt bagat si in tarta, si in crema - va fi o tarta cu nuca si caramel reloaded :)) ).
Pofta mare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu