Tiramisu

Spuneam intr-una din postarile anterioare ca de la soacra-mea am invatat sa gatesc pastele si pizza. Ei bine, nu numai atat, ci si deserturi. Iar unul din aceste deserturi e minunatul Tiramisu.

Pentru mine personal, ca o prajitura sa fie dupa sufletul meu, trebuie sa aibe fie cafea, fie nuca, fie branza in compozitie. Si cum tiramisu e o imbinare fericita a doua din preferintele mele, e clar ca a urcat repede in top :). Si la avantaje ar intra si faptul ca nu trebuie copt nimic. Singurul dezavantaj, zic eu, e ca mai trebuie sa astepti vreo 2-3 ore, odata ce e facut, ca sa te poti desfata cu el. Dar merita :)!

Ingrediente: 

• 400 g piscoturi
• 500 g mascarpone
• 1 cana de cafea tare
• 120 g zahar
• 6 oua
• 1 lingura sanatoasa de cacao 
• 1 praf de sare

Am separat cele 6 oua. Peste galbenusuri am turnat jumatate din cantitatea de zahar si le-am frecat bine de tot, pana ce s-a topit zaharul iar galbenusurile au prins o tenta albicioasa. Am turnat apoi mascarponele in compozitie si am omogenizat bine. Separat am batut spuma albusurile cu un praf de sare. Cand s-a format o spuma teapana, am turnat restul de zahar si am continuat sa le bat pana ce s-a dizolvat zaharul. Am turnat albusurile peste galbenusuri si cu o lingura de lemn am amestecat incet, pana la omogenizare. Mi-a iesit o crema usoara, pufoasa si dulce.

Odata crema gata, m-am apucat de montat prajitura. Am luat pe rand piscoturile si le-am scufundat pe rand in cafeaua proaspata si rece si apoi le-am aliniat in bol, unul langa altul, ca pe soldatei. Bine, pana acum faceam si eu prajitura asta intr-o tava. De data asta am facut-o intr-un vas de sticla. Peste primul rand de piscoturi am pus un strat de crema. Am luat iar piscoturi imbaiate in cafea, iar am pus crema peste ele, si tot asa pana am epuizat si piscoturile, dar si crema. Am avut grija ca ultimul strat sa fie de crema. 

O singura remarca mai am: daca pe primul rand piscoturile se aseaza de-a lungul, pe al doilea strat trebuiesc puse de-a latul. 

Am pus din belsug cacao peste crema de deasupra, am ornat cu 3 capsuni (nu e obligatoriu) si am dat vasul la rece 3 ore.

Pofta mare!

Placinte cu branza sarata

Zilele trecute mi se facuse pofta de niste placinte cu branza. Si nu, nu branzoici sau alte specimene. Nu am vrut sa fie coapte in cuptor, si nici in ulei. Le-am facut cum ne facea bunica pe vremea cand eram mici, coapte pe soba, din aluat de paine. Eu am adaptat si le-am copt in tigaie, pe aragaz, dar fara ulei. Nu mai lungesc vorba si spun acum cum se fac.

Ingrediente (mie mi-au iesit 38 de placinte):

• 1 kg faina
• 600 ml lapte caldut
• 250 g branza (eu am folosit cas sarat, poate fi orice branza mai seaca)
• 70 ml ulei
• 14 g drojdie uscata
• 1 lingurita zahar
• 1 lingurita sare

Laptele caldut l-am amestecat cu uleiul, apoi am adaugat zaharul, sarea si drojdia uscata. In ligheanul in care aveam faina am facut o groapa si am turnat lichidele. Am acoperit vasul cu un prosop curat si am lasat vreo 20 minute sa se activeze drojdia. Apoi am framantat - cu mana - pana ce s-au omogenizat bine toate ingredientele. Am acoperit iar ligheanul cu un prosop si am lasat aluatul sa dospeasca vreme de-o ora.

Am presarat putina faina pe masa de lucru si am intins aluatul intr-o foaie subtire de circa 4 mm. Apoi cu ajutorul unui pahar am decupat cercuri. Am avut grija sa obtin un numar par de cercuri. Apoi, cu lingurita am pus in jumatate din cercuri branzica rasa si am acoperita cu alt cerc de aluat. Am pus iar mana pe sucitor si am intins bine de tot noile placinte pana am obtinut iar o foaie subtire de vreo 4 mm.

Am luat o tigaie neaderenta si am pus-o pe aragaz, cu flacara data la minim spre mediu. Cand a fost bine incinsa tigaia, am pus la copt, pe rand, placintele facute. Le-am lasat cate 2-3 minute sa se coaca pe fiecare parte. Cand au fost fain rumenite, le-am pus pe o farfurie si le-am acoperit imediat cu un prosop. Nu de fala am facut asa, ci ca sa se pastreze moi.

Aici vreau doar sa adaug ca nu am stat sa fac intai toate placintele, si apoi sa le coc, ca m-ar fi prins miezul noptii langa ele :). Am pregatit cateva, apoi, pe masura ce unele se coceau in tigaie, celelalte abia se formau.

E zadarnic sa le mai laud cat sunt de gustoase, de mirobolante etc. etc. Cine le mai face, n-are decat sa-si dea cu parerea! Noi le-am servit asa, proaspete, cu branza rasa si smantana pe desupra, sau in loc de paine :). Nu stiu cum rezista in timp, pentru ca in 24 de ore nu a mai ramas nici o firimitura din ele :). Si da, au iesit 38 de bucati, si da, suntem doar 2 oameni :)). Ce mai, ori avem noi spor la mancat, ori... 

Pofta mare!

Mini-eclere cu cascaval

Tot testand eu la retete, in cautarea meniului de anul acesta pentru sarbatorile de Paste, am ajuns sa fac si aceste mini-eclere cu cascaval. Nu mai spun decat ca sunt super gustoase, ca s-au terminat de mancat intr-o clipa si ca ar trebui sa le fac mai des :).

Ingrediente (pentru 20 mini-eclere):

• 2 oua
• 60 g cascaval ras pe razatoarea mica (50 g pentru aluat, 10 g pentru presarat)
• 110 ml apa in care am dizolvat 1/2 lingurita de sare
• 60 ml ulei (sau unt)
• 75 g faina

Am incins cuptorul la 220 grade si m-am apucat de treaba. Inceputul e simplu: am pus pe foc, intr-o oala, apa si uleiul si le-am adus la temperatura de fierbere. Atentie ca sare uleiul! Cand au dat in clocot am tras vasul de pe aragaz si am turnat toata faina inauntru. Am amestecat energic pana am incorporat toata faina - circa 1-2 minute, nu mai mult.

Am spart un ou si l-am adaugat in compozitie, apoi am amestecat pana s-a incorporat bine. Am adaugat cele 50 g cascaval ras, am amestecat bine, si am adaugat si ultimul ou - normal, am amestecat si dupa el. Am obtinut o compozitie moale cu care am umplut posul de patiserie. Apoi, pe o hartie de copt aflata deja in tava, am format cele 20 de gogosele. Am presarat cascaval ras pe fiecare din ele si am dat tava la cuptor.

Dupa 15 minute am scos tava si am taiat in doua fiecare bucatica in parte. Le-am taiat asa fierbinti, ca sa nu crape crusta de de-asupra.

Mini-eclerele le-am umplut cu crema de branza cu ceapa verde si cu pasta de ton. Un deliciu! Dar sunt grozave si asa simple, servite alaturi de o bere.

Pofta mare!

Roll-uri cu afumatura si cascaval

Astazi, mai mult ca de obicei, m-am intins la gatit. Pai, daca as manca si de-aia, si de-aialalta, daca se poate toate in acelasi timp... :)) Asa ca am inceput cu niste roll-uri cu afumatura si cascaval (azi le-am facut cu muschi afumat, data trecuta le-am facut cu kaiser, ma rog, fiecare face cu ce are).

Trebuia, era musai si obligatoriu sa le fac :) - nu doar de pofta, dar si pentru ca sunt excelente ca pachet la lucru, sau pentru un drum mai lung, ca o gustare, daca se fac mai mici sunt bune pe platou, la aperitive... variante sunt destule; din punctul meu de vedere, aceste roll-uri inlocuiesc cu succes clasicele sandwich-uri.

Ingrediente (pentru 8 bucati mari si late):

• 550 g faina alba
• 1 cub drojdie proaspata
• 1/2 lingurita sare
• 2 lingurite zahar
• 50 ml ulei
• 150 g cascaval
• 200 g afumatura
• 1 ou si 2 linguri lapte (pentru uns roll-urile)

Am inceput cu aluatul: drojdia, sarea si zaharul le-am amestecat intr-un vas plin cu 200 ml apa calduta. Am presarat putina faina peste si am asteptat circa 15 minute sa se activeze.

Intr-un vas am turnat faina, am facut o scobitura in mijloc si am turnat drojdia si uleiul. Am inceput sa framant pana ce s-a incorporat toata faina. Aluatul rezultat era moale si nelipicios. Am acoperit cu un prosop curat si am lasat la dospit pentru o ora.

Dupa ce a crescut aluatul, am acoperit masa de lucru cu putina faina, a scos aluatul pe masa si l-am impartit in 8 bucati. Fiecare foaie in parte in intins-o cu sucitorul intr-o forma oarecum patrata.

Am indoit patratele de aluat in doua, si cu un cutit am facut cate 5-6 taieturi pe margine. Apoi am desfacut patratul, am pus muschiuletul si cascavalul inauntru si am impletit marginile.

Am pus toate roll-urile intr-o tava acoperita cu hartie de copt si le-am uns cu un ou batut cu 2 linguri de lapte. Le-am lasat sa creasca o ora, si inainte de a le baga la cuptorul incins la 180 grade le-am mai uns o data cu ou. Dupa 20 minute am scos tava si le-am lasat vreo 10 minute sa se odihneasca. Normal ca nu m-am putut abtine si am infulecat o bucata :)!

Pofta mare!

Tarta cu kaiser si cascaval

Imi plac tartele. De orice fel. Dulci sau sarate. Asa ca ieri am facut o tarta sarata.

Ingrediente (pentru 6-8 portii):

• 1 ou
• 2 linguri bune de smantana
• 50 ml ulei
• 300 g faina alba
• 1 lingurita praf de copt
• 200 ml lapte
• 10 g amidon
• 200 g kaiser taiat cuburi
• 150 g cascaval taiat cuburi
• condimente: sare, piper, nucsoara, oregano

Pentru inceput am spart oul, i-am dat un praf de sare si l-am batut cu telul. Am adaugat apoi smantana, uleiul si praful de copt si le-am amestecat bine. Am adaugat si faina si am framantat pana am obtinut un aluat moale, elastic si nelipicios (daca iasa un aluat prea moale, se mai adauga putina faina; daca este prea tare, se adauga putina apa minerala). Odata framantat astfel aluatul, l-am mutat pe masa de lucru presarata cu putina faina si l-am intins cu sucitorul (pana a ajuns la o grosime de aproximativ 5 mm).

Apoi am transferat aluatul astfel intins intr-o tava de tarta si l-am intepat cu furculita. Am pus deasupra cubuletele de kaiser si cascaval. 

Inainte de a trece mai departe, am incins cuptorul la 180 grade. Intr-o oala am amestecat amidonul cu condimentele (cam cate un varf de cutit din fiecare) si apoi am adaugat treptat, laptele rece. Am pus compozitia pe foc si am amestecat pana s-a ingrosat si a dat in clocot. Apoi am turnat sosul fierbinte peste tarta si am dat tava in cuptorul incins pentru 40 de minute (sau pana s-a rumenit putin).

Am scos-o din cuptor si am lasat-o circa juma' de ora sa-si traga sufletu' inainte de a o manca.

Pofta mare!

Piept de pui in crusta crocanta cu garnitura de orez cu parmezan

Reteta asta e una din preferatele casei. Nu am preluat-o de pe vreun site anume, ci am adaptat-o. Am preluat cate ceva de la Jamie Oliver, am mai dat un ochi pe internet, intr-un final a iesit minunatia asta de mancare.

Si pentru ca vorba lunga, saracia omului, propun sa purcedem la treaba!

Ingrediente (pentru 2 persoane):

• o ceasca de orez (pe care l-am spalat in prealabil si l-am lasat in apa sa mai iasa din amidon)
• 3 1/2 cani supa de pui (am folosit supa de la pieptul de pui fiert in reteta anterioara)
• 40 ml ulei de masline
• 50 g parmezan ras
• 300 g piept de pui taiat in 4
• 1 ou
• 1 ceasca pesmet
• o ceasca faina
• sare si piper dupa gust

Prima si prima data am incins cuptorul la 180 grade. Apoi, pieptul de pui spalat si taiat in 4 l-am condimentat bine cu sare si piper. Intr-o farfurie am batut bine oul cu putina sare, in alta farfurie am amestecat pesmetul cu 1/2 din cantitatea de parmezan. Pentru a avea o crusta crocanta, pieptul de pui l-am dat prin faina - ou - pesmet - ou - pesmet si apoi l-am asezat frumos intr-o tava acoperita cu hartie de copt.

Am dat tava la cuptor pentru 45 de minute. Dupa primele 25 de minute, am scos tava din cuptor si am intors puiul si pe partea cealalta ca sa ma asigur ca se rumeneste frumos. Si, desigur, am bagat-o iar la cuptor.

Intre timp m-am apucat sa fac garnitura de orez. Intr-o tigaie adanca (si larga) am pus uleiul de masline la incins. Apoi am adaugat orezul scurs de apa, pe care l-am calit, pe foc mic, circa 2 minute. Am inceput sa adaug, putin cate putin, supa de pui: puneam un pic de supa, amestecam pana se incorpora toata in orez, iar mai puneam putina supa... si tot asa pana a fost gata si orezul dar si supa. Toata chestia asta a durat vreo 20 de minute. Am gustat de sare si am oprit focul. Am adaugat restul de parmezan ras, am amestecat bine si am acoperit cu un capac. Am lasat orezul astfel sa se odihneasca vreo 10 minute si sa prinda gustul parmezanului.

Numa' bine s-a copt si pieptul de pui si m-am putut apuca de pus in farfurie: niste orez, 2 bucati de piept de pui, am presarat niste parmezan (pentru ca ne place tare mult), am mai pus niste gogosar murat alaturi si gata masa! 

Pofta mare!

Aceasta reteta face parte din meniul cu care particip la concursul "KitchenAid de Martisor".