Pizza

Mi-aduc aminte de prima data cand am mancat pizza si ma sparg de ras - circula, pe atunci, printre mamele noastre, niste "suuuuper" retete: cu blatul din felii de paine inmuiata in lapte, compozitia de deasupra facuta din parizer, salam, carnati si tot felul de legume, calite inainte, ca asa trebuie, amestecate apoi cu un ou crud, "sa le lege" ca altel nu stau ingredientele pe pizza, cu branza telemea rasa din belsug pe deasupra (si lasa branza aia o zeama, ca pizza mustea de lichide in loc sa fie crocanta). Si, in naivitatea copilului netrecut prin viata si neumblat prin lume, chiar credeam ca asa se face, asta e gustul final, si cam atat. O mancam doar pentru ca vedeam in filme ca aia mananca pizza, sau pentru ca o mancau si ceilalti - si noh, sa fiu si eu in rand cu lumea :). Acum n-as mai manca asa ceva nici sa fiu platita pentru asta :)).

Apoi, minune: s-a deschis pizzerie in orasul natal - pfuai, toata lumea buluc sa manance pizza in oras :)). Doamne ce placinte erau si alea - ca jignesc termenul de pizza daca le numesc asa.

Si ca sa ajung unde trebuia sa ajung, prima pizza adevarata am mancat-o facuta de soacra-mea, pe atunci doar mama gagiului :). Tocmai se intorsese in tara, din Italia, of course, si hop si eu, am nimerit la pizza. Ei, si ea, la inceputuri, facea pizza cu "maglavaitul" calit inainte, si cu ou crud, sa le lege :)) - doar ca ea, la baza, facea aluat, nu punea felii de paine inmuiate in lapte ca restul "muritoarelor de rand". Noh, dar ea a iesit in lume si a invatat s-o faca acasa, la mama ei.

Ar mai fi multe de spus, dar continui acum mai in tema. Pizza pe care urmeaza sa o prezint e cea pe care noi o mancam cel mai des. Nu pot sa ii spun in vreun fel anume, ca in unele meniuri am gasit-o la Caprciosa, in altele la Quattro Stagioni... asta o numesc pizza si atat :).

Ingrediente (pentru 2 bucati mari):

• 400 g faina in care am amestecat 15 g zahar, 15 g sare si 7 g drojdie uscata
• 40 ml ulei de masline
• 200 ml apa calduta
• suc de rosii - pe asta am uitat sa-l pozez
• masline - circa 100 grame
• ciuperci conserva - am folosit 1/2 din cantitatea din borcanul pozat - strecurate si clatite bine cu apa rece
• mozzarella - 250 g
• mezeluri feliate - eu am avut un mix, pastrama, ceafa si salam

In mijlocul fainii am turnat apa calduta si uleiul de masline si am framantat pana am obtinut un aluat elastic moale si nelipicios. Apoi am acoperit cu un prosop curat si am lasat deoparte, sa creasca, circa o ora.

Am incins cuptorul la 230 de grade si am inceput sa fac pizzele. Am presarat faina pe masa de lucru si am pus jumatate din aluat pe care l-am intins cu sucitorul. Apoi l-am asezat in tava si peste aluat am intins in start  destul de subtire niste suc de rosii.

Pe fiecare din cele 2 pizza am pus jumatate din cantitatea de masline (am avut grija sa le mai tai putin inainte), jumatate din cantitatea de ciuperci (de data asta am folosit din conserva, mai fac si cu ciuperci proaspete, dar atunci timpul de coacere este mai mare, si nu la 230 de grade, pentru ca ciupercile lasa zeama - si nu vrem o pizza care musteste, nu?!!), peste o pizza am pus ceafa si pastrama, peste cealalta niste  felii de salam (eu cumpar de obicei mezeluri feliate pentru pizza deoarece mi se pare mai simplu), si la final am pus felii de mozzarella, jumatate pe una, jumatate pe cealalta.

Le-am lasat sa se coaca fix 12 minute, apoi le-am taiat in sferturi si le-am impartit cu sotul: doua felii cu pastrama si ceafa mie, doua lui, doua felii cu salam mie, doua lui. Si gata, am papat tot si ne-am odihnit linistiti, cu burtile pline :)).

Pofta mare!