"Chinurile" diversificarii

Ei bine, nu am renuntat la gatit. Pur si simplu am fost preocupata cu fie-mea. Pentru cine nu stie, pitica are acum 6 luni si pot anunta cu mandrie ca, de o saptamana, am inceput diversificarea.

A fost destul de greu sa astept cele 6 luni. Si nu pentru ca nu as avea rabdare, ci datorita pisalogilor (se stiu ei cine sunt) care ma tot luau cu: "ai inceput sa-i dai sa manance? nuuuuu??????????? vaaaaaaaaai, da' noi le-am dat de mancare de la 3 luuuuni si uuuuuuuuuuite ce copii zdraveni avem" si tot felul de discutii de genul. Inutil sa mai amintesc ca toate explicatiile mele, de ce am ales sa astept pana la 6 luni, au fost in vant. Nu conta ca fata era alaptata exclusiv, ca ia bine in greutate, ca e un copil vesel si sanatos etc. etc. Nu si nu, de ce nu-i dau sa manance - ma simteam ca ultimul om si-mi venea sa le dau cu ceva in cap. Deh, accese de furie si violenta, pe fond de personalitate colerica :). Si daca mai aud pe cineva zicandu-mi de mar ras cu biscuite, sau gris cu lapte, ii sar la beregata!!!

Uf, sa ma calmez :)! Nu am pretentia ca ceea ce ii dau fetei sa manance e litera de lege si ca toti sugarii trebuie sa manance astfel, nu sunt medic si nici macar nu am studii in nutritie... sau ceva pe-acolo, sa se potriveasca cat de cat cu tema asta. Sunt o mama care incepe sa-i dea copilului de mancare. Si ce m-a stresat la culme, a fost faptul ca doua saptamani am cautat si m-am informat despre diversificare, fara sa gasesc nimic concret. Majoritatea site-urilor dau regului generale si cam atat. 

Ba, cu vreo trei luni in urma, "desteapta" de mine a fost si la un curs pe tema asta. Concluzia: cel mai prost cheltuiti bani ever! Si am si pierdut timpul aiurea! Aveam asteptari mari si realitatea mi-a tras o palma zdravana. Cursul a fost tinut de un medic. Doar ca era tinerel, nu avea copii, rupt de realitate - si vorba aia, de la teorie la practica.... Ce a vorbit el acolo, gaseam linistita si pe internet, din comfortul scaunului de acasa, nu mai trebuia sa bat drumul degeaba. In plus, are si un mare minus de la mine: l-am intrebat pe stimabilul ce parere are despre fructele de mare, intrucat noua ne plac si sa stim de cand putem incepe sa-i dam si fetei. Fiti atenti la raspunsul lui: de cand se introduce pestele, adica de pe la 7-8 luni! What the fuck??!!! Se interzic sugarilor capsuni, miere si alte minuni pe motiv ca sunt alergene, sau risc de botulism, si mie imi da unda verde la fructe de mare?!! Zau daca am vreun chef sa o fac pe fie-mea cobai!

Ce nu mi-a placut iar, la informatiile de pe internet, a fost ca am gasit diverse tabele de diversificare. Bine, asta ar trebui sa-mi usureze munca, dar nu a fost asa. Pai daca intr-un tabel scrie, de exemplu, ca se poate da suc de portocale sugarului de la 3 luni, in altul de la 10 luni, eu ce aleg?!! Macar e bine ca s-au pus de acord in privinta morcovului, ca fiind printre primele alimente ce se introduc la diversificare :))).

Un alt minus, acolo unde am gasit ceva mai bine dezvoltat pe tema asta, e ca sunt informatii prea generale. Adica: dai copilului pireu de legume pasate, si iti enumera legumele. Dar nu precizeaza cat timp fierte! Pe alt site scria ca se fierb legumele 2 ore!!! Da' ce, au oase?!! Orice analfabet stie ca prin fierbere se distrug vitaminele!

Asa ca m-am pus pe treaba si o sa postez aici, frumusel, ce si cum cu diversificarea asta. Pai eu vreau mura-n gura sa mi se spuna ce si cum, ca pe urma decid daca fac exact asa, daca mai modific pe ici, pe colo, sa fie bine. Singura pagina in care am gasit ceva apropiat 99% de ce cautam e asta. Pentru neinspiratii ca mine mi se pare mana cereasca. Desigur, o sa postez si eu ce, cum, cat si cand ii dau fetei de mancare, in felul asta sper ca mai scap mamicile de un chin. Si o sa-mi fie si mie mai usor, la al doilea bebe, cand va fi sa fie. O sa scriu frumusel, pe masura ce ii dau sa manance, astfel ca o buna bucata de vreme o sa tot actualizez postarile, si sper sa ma tina macar pana ajungem la 1 an. Pentru ca, desi am gasit ceva informatii pentru prima luna de diversificare, mai departe e un "fill in the blanks!" :). 

Dupa cum spuneam, am intrat in hora, sa jucam pana la capat! 

Tiramisu

Spuneam intr-una din postarile anterioare ca de la soacra-mea am invatat sa gatesc pastele si pizza. Ei bine, nu numai atat, ci si deserturi. Iar unul din aceste deserturi e minunatul Tiramisu.

Pentru mine personal, ca o prajitura sa fie dupa sufletul meu, trebuie sa aibe fie cafea, fie nuca, fie branza in compozitie. Si cum tiramisu e o imbinare fericita a doua din preferintele mele, e clar ca a urcat repede in top :). Si la avantaje ar intra si faptul ca nu trebuie copt nimic. Singurul dezavantaj, zic eu, e ca mai trebuie sa astepti vreo 2-3 ore, odata ce e facut, ca sa te poti desfata cu el. Dar merita :)!

Ingrediente: 

• 400 g piscoturi
• 500 g mascarpone
• 1 cana de cafea tare
• 120 g zahar
• 6 oua
• 1 lingura sanatoasa de cacao 
• 1 praf de sare

Am separat cele 6 oua. Peste galbenusuri am turnat jumatate din cantitatea de zahar si le-am frecat bine de tot, pana ce s-a topit zaharul iar galbenusurile au prins o tenta albicioasa. Am turnat apoi mascarponele in compozitie si am omogenizat bine. Separat am batut spuma albusurile cu un praf de sare. Cand s-a format o spuma teapana, am turnat restul de zahar si am continuat sa le bat pana ce s-a dizolvat zaharul. Am turnat albusurile peste galbenusuri si cu o lingura de lemn am amestecat incet, pana la omogenizare. Mi-a iesit o crema usoara, pufoasa si dulce.

Odata crema gata, m-am apucat de montat prajitura. Am luat pe rand piscoturile si le-am scufundat pe rand in cafeaua proaspata si rece si apoi le-am aliniat in bol, unul langa altul, ca pe soldatei. Bine, pana acum faceam si eu prajitura asta intr-o tava. De data asta am facut-o intr-un vas de sticla. Peste primul rand de piscoturi am pus un strat de crema. Am luat iar piscoturi imbaiate in cafea, iar am pus crema peste ele, si tot asa pana am epuizat si piscoturile, dar si crema. Am avut grija ca ultimul strat sa fie de crema. 

O singura remarca mai am: daca pe primul rand piscoturile se aseaza de-a lungul, pe al doilea strat trebuiesc puse de-a latul. 

Am pus din belsug cacao peste crema de deasupra, am ornat cu 3 capsuni (nu e obligatoriu) si am dat vasul la rece 3 ore.

Pofta mare!

Placinte cu branza sarata

Zilele trecute mi se facuse pofta de niste placinte cu branza. Si nu, nu branzoici sau alte specimene. Nu am vrut sa fie coapte in cuptor, si nici in ulei. Le-am facut cum ne facea bunica pe vremea cand eram mici, coapte pe soba, din aluat de paine. Eu am adaptat si le-am copt in tigaie, pe aragaz, dar fara ulei. Nu mai lungesc vorba si spun acum cum se fac.

Ingrediente (mie mi-au iesit 38 de placinte):

• 1 kg faina
• 600 ml lapte caldut
• 250 g branza (eu am folosit cas sarat, poate fi orice branza mai seaca)
• 70 ml ulei
• 14 g drojdie uscata
• 1 lingurita zahar
• 1 lingurita sare

Laptele caldut l-am amestecat cu uleiul, apoi am adaugat zaharul, sarea si drojdia uscata. In ligheanul in care aveam faina am facut o groapa si am turnat lichidele. Am acoperit vasul cu un prosop curat si am lasat vreo 20 minute sa se activeze drojdia. Apoi am framantat - cu mana - pana ce s-au omogenizat bine toate ingredientele. Am acoperit iar ligheanul cu un prosop si am lasat aluatul sa dospeasca vreme de-o ora.

Am presarat putina faina pe masa de lucru si am intins aluatul intr-o foaie subtire de circa 4 mm. Apoi cu ajutorul unui pahar am decupat cercuri. Am avut grija sa obtin un numar par de cercuri. Apoi, cu lingurita am pus in jumatate din cercuri branzica rasa si am acoperita cu alt cerc de aluat. Am pus iar mana pe sucitor si am intins bine de tot noile placinte pana am obtinut iar o foaie subtire de vreo 4 mm.

Am luat o tigaie neaderenta si am pus-o pe aragaz, cu flacara data la minim spre mediu. Cand a fost bine incinsa tigaia, am pus la copt, pe rand, placintele facute. Le-am lasat cate 2-3 minute sa se coaca pe fiecare parte. Cand au fost fain rumenite, le-am pus pe o farfurie si le-am acoperit imediat cu un prosop. Nu de fala am facut asa, ci ca sa se pastreze moi.

Aici vreau doar sa adaug ca nu am stat sa fac intai toate placintele, si apoi sa le coc, ca m-ar fi prins miezul noptii langa ele :). Am pregatit cateva, apoi, pe masura ce unele se coceau in tigaie, celelalte abia se formau.

E zadarnic sa le mai laud cat sunt de gustoase, de mirobolante etc. etc. Cine le mai face, n-are decat sa-si dea cu parerea! Noi le-am servit asa, proaspete, cu branza rasa si smantana pe desupra, sau in loc de paine :). Nu stiu cum rezista in timp, pentru ca in 24 de ore nu a mai ramas nici o firimitura din ele :). Si da, au iesit 38 de bucati, si da, suntem doar 2 oameni :)). Ce mai, ori avem noi spor la mancat, ori... 

Pofta mare!

Briose cu mar

Astazi m-am trezit cu un gand: briose! Si cum nu stau prea mult pe ganduri, le-am si pus in practica. 

In paranteza fie spus, trebuie sa-i "demonstrez" sotului ca nu a investit degeaba banii in tot felul de lucrusoare trebuincioase in bucatarie :). Si cum nu demult m-a cadorisit cu o mult-dorita tava pentru briose, imi creez ocazii sa o pun la munca!

Dar sa revin: reteta am numit-o briose cu mar pentru ca am facut 12 briose cu un singur mar :)... bine, si alte ingrediente pe langa. Va spun acum si cum se fac!

Ingrediente (pentru 12 briose):

• 55 g unt
• 100 g zahar
• 170 ml lapte
• 170 g faina
• 1 praf de copt
• 1 mar
• 1/2 lingurita rasa de sare
• 1/2 lingurita rasa de ghimbir macinat
• 1/2 lingurita rasa de scortisoara pudra

Ca intotdeauna, am avut grija sa incing intai cuptorul: l-am setat la 200 de grade si m-am apucat de briose. Am amestecat cu mixerul untul si zaharul pana ce s-a topit zaharul. Separat am amestecat ingredientele uscate (faina, praful de copt, sarea, ghimbirul si scortisoara) si le-am turnat treptat peste compozitia cu unt, alternand cu laptele. Am curatat marul de coaja si l-am taiat cuburi mici pe care le-am adaugat peste aluat. 

Am pus hartiutele speciale pentru briose in tava si cu ajutorul unei linguri am turnat compozitia. Pentru cine nu a mai facut briose - formele nu trebuiesc umplute cu aluat pana sus intrucat ele mai cresc in timpul coacerii.

Am dat tava la cuptor si le-am lasat sa-si faca de cap 20 de minute. Apoi cu greu m-am abtinut sa le las sa se raceasca. Sunt niste pufosenii in toata regula, cu o crusta crocanta, dulci si cu gust de MAIADA :))!

Pofta mare!

Rulouri cu scortisoara

Dupa o petrecere pe cinste la care am participat weekend-ul acesta si dupa un drum lung si obositor, mi-am promis mie ca nu mai gatesc, cel putin o zi! Stau si eu si lenevesc :)! Culmea e ca m-am crezut :))! Stiu eu pe cineva care ar rade de mine la faza asta. Nu ma pot abtine, dom'le! Cum vad bucataria, ma comport ca o posedata si e musai sa cocalesc ceva :)!

Hai sa n-o mai lungesc si sa va spun cum am facut aceste minunate rulouri cu scortisoara.

Ingrediente (pentru aprox. 25 bucati - mie mi-au iesit 27):

• 700 g faina
• 200 ml lapte
• 75 ml ulei de floarea soarelui
• 75 g zahar pentru aluat + 200 g pentru umplutura
• 1 pliculet zahar vanilat
• 250 g unt
• 14 g drojdie uscata
• 1/2 lingurita sare
• 2 lingurite babane cu scortisoara
• 2 oua
• 75 ml smantana

Pentru inceput am amestecat laptele, uleiul si 125 g unt intr-o oala si le-am pus pe foc. Cand au fost pe punctul de a fierbe, am oprit flacara si am amestecat pana ce s-a topit untul. Apoi am adaugat cele 75 g de zahar si pliculetul de zahar vanilat si am amestecat in continuare pana la dizolvarea acestuia. Am lasat sa se domoleasca putin amestecul si apoi am turnat smantana, am incorporat-o bine, si apoi cele doua oua, amestecand bine dupa fiecare in parte pana ce am obtinut un amestec omogen. Intr-un ligean mai mare am pus cele 700 g de faina, drojdia uscata si sarea si am amestecat bine. Am facut o mica groapa in mijlocul fainii unde am turnat lichidele (laptele cu unt, smantana etc.). Atentie, amestecul de lichide trebuie sa fie caldut! Daca e fierbinte sau prea rece, aluatul nu mai creste.

Am inceput sa framant pana am obtinut un aluat nelipicios si moale. Am acoperit cu un prosop curat si am lasat pret de-o ora deoparte pana ce si-a dublat volumul. 

Pe masa de lucru am presarat putina faina si am rasturnat aluatul. 

Ar fi trebuit sa impart aluatul in doua, ca sa pot lucra mai usor. El l-am intins asa si mi-a dat putina bataie de cap, pentru ca nu l-am manevrat prea usor. In fine, cine mai face sa nu faca ca mine :). Asadar, am intins aluatul pana am obtinut o foita subtire, de 4-5 mm. Am incercat sa-l intind intr-o forma oarecum dreptunghiulara. Pe urma, cu o pensula de bucatarie, am intins untul ramas (125 g) pe toata suprafata foii de aluat (se intelege ca untul trebuie sa fie moale, la temperatura camerei).

Intr-un castronel am amestecat bine cele 200 g de zahar ramase cu scortisoara si le-am presarat uniform peste untul intins.

Am inceput apoi sa rulez foaia pe latime, la fel cum se ruleaza un cozonac. Apoi am taiat, cu un cutit ascutit, feliute de 2-3 cm grosime, pe care le-am asezat in tava, peste o hartie de copt. Am lasat spatiu intre ele, pentru ca vor creste in timpul coacerii.

Odata operatiunea incheiata, le-am lasat vreme de juma' de ora sa se odihneasca si sa mai creasca putin. In timpul asta, am incins si cuptorul la 180 de grade. Pentru cine doreste, le poate unge, inainte de coacere, cu un ou batut cu doua linguri de lapte. Eu le-am dat la cuptor fara sa le mai ung, pentru ca le-am glazurat dupa ce le-am scos. Dar sa revin: odata cele 30 de minute expirate, am dat tava la cuptor pentru 22 de minute. Erau ok si dupa 20 de minute, dar eu le-am vrut mai rumene, asa ca am mai lasat 2 minute.

Cat timp au sta la cuptor, am pregatit glazura: am amestecat 2 linguri de zahar pudra cu 8 linguri frisca lichida. Amestecul mi-a ajuns la fix pentru cele 27 de rulouri care mi-au iesit. Cand am scos tava de la cuptor, am glazurat rulourile cu o pensula, asa fierbinti. Au absorbit glazura ca un burete.

Proaspete, sunt foarte moi si pufoase. A doua zi sunt putin crocante la exterior datorita glazurii, dar daca sunt incalzite putin, redevin moi. Merg excelent cu o cafea, la micul dejun. Dar sunt la fel de bune si alaturi de un pahar cu lapte. Sau goale :). Mie-mi plac oricum.

Pofta mare!

Mini-eclere cu cascaval

Tot testand eu la retete, in cautarea meniului de anul acesta pentru sarbatorile de Paste, am ajuns sa fac si aceste mini-eclere cu cascaval. Nu mai spun decat ca sunt super gustoase, ca s-au terminat de mancat intr-o clipa si ca ar trebui sa le fac mai des :).

Ingrediente (pentru 20 mini-eclere):

• 2 oua
• 60 g cascaval ras pe razatoarea mica (50 g pentru aluat, 10 g pentru presarat)
• 110 ml apa in care am dizolvat 1/2 lingurita de sare
• 60 ml ulei (sau unt)
• 75 g faina

Am incins cuptorul la 220 grade si m-am apucat de treaba. Inceputul e simplu: am pus pe foc, intr-o oala, apa si uleiul si le-am adus la temperatura de fierbere. Atentie ca sare uleiul! Cand au dat in clocot am tras vasul de pe aragaz si am turnat toata faina inauntru. Am amestecat energic pana am incorporat toata faina - circa 1-2 minute, nu mai mult.

Am spart un ou si l-am adaugat in compozitie, apoi am amestecat pana s-a incorporat bine. Am adaugat cele 50 g cascaval ras, am amestecat bine, si am adaugat si ultimul ou - normal, am amestecat si dupa el. Am obtinut o compozitie moale cu care am umplut posul de patiserie. Apoi, pe o hartie de copt aflata deja in tava, am format cele 20 de gogosele. Am presarat cascaval ras pe fiecare din ele si am dat tava la cuptor.

Dupa 15 minute am scos tava si am taiat in doua fiecare bucatica in parte. Le-am taiat asa fierbinti, ca sa nu crape crusta de de-asupra.

Mini-eclerele le-am umplut cu crema de branza cu ceapa verde si cu pasta de ton. Un deliciu! Dar sunt grozave si asa simple, servite alaturi de o bere.

Pofta mare!

Tagliatelle cu somon afumat

Astazi a fost pentru prima data cand am gatit/mancat acest fel de paste. E o reteta atat de simpla si de gustoasa! In 10 minute deja serveam masa :)!

Am "interogat" soacra cum sta treaba cu pastele astea, ca prea mi le-a laudat in trecut... si mi-a tot zis reteta! Da' eu, cap sec, nici nu am notat-o, si nici nu am facut-o vreodata. 

Asa ca astazi am evacuat din frigider, unde salasluia, bucata de somon, si am pus de-o cina.

Ingrediente (pentru 4 portii):

• 250 g tagliatelle (eu am avut de la mama lor din Italia, prin bunavointa soacra-mii)
• 100 g somon afumat
• 300 ml smantana
• 30-40 ml ulei de masline
• sare, piper dupa gust

Am luat o oala, am umplut-o cu apa si am pus-o pe foc. Cand a inceput sa clocote, am pus sare si apoi pastele. Le-am fiert exact 5 minute, cat scria si pe cutia lor. Apoi le-am scurs de apa si le-am lasat in strecuratoare.

Cat timp au fiert pastele, am facut sosul: am pus uleiul la incins intr-o tigaie adanca. Intre timp am taiat somonul in cubulete. Apoi l-am adaugat peste uleiul incins si am amestecat. Cand si-a schimbat culoarea, am adaugat si smantana si niste piper - sare nu am mai adaugat aici, pentru ca somonul era sarat, iar pastele si-au luat sare cat timp au fiert. La reteta asta ar fi trebuit sa am smantana speciala de gatit, din aceea mai lichida. 

Am lasat apoi sosul sa dea cateva clocote. Peste sos am adaugat pastele fierte si scurse, am amestecat bine  si am servit. 

Pofta mare!