Supa-crema de morcov cu dovlecel

Foarte usor se face supica asta. Este nevoie doar de 1 morcov mediu si 1 dovlecel micut-micut... si vreo 3-400 ml apa. 

Am curatat si taiat in cuburi morcovul. Dovlecelul, l-am folosit asa: in prima zi am facut supa cu 1/3 de dovlecel - asta a insemnat vreo 8 cubulete, a doua zi cu 2/3 si a treia zi cu un dovlecel intreg.

Am pus apa intr-o oala la foc si am adaugat legumele. Dupa ce a inceput sa fiarba, am dat flacara la minim si am lasat supica sa fiarba domol vreo jumatate de ora. Apoi am scos doar legumele si le-am pasat cu blenderul. Am adaugat pasta obtinuta inapoi in oala cu apa, a mai dat 2-3 clocote si am stins focul. 

Supa obtinuta am dat-o prin strecuratoarea marunta si asta a fost tot :)!

Pofta mare la bebei!

Pizza

Mi-aduc aminte de prima data cand am mancat pizza si ma sparg de ras - circula, pe atunci, printre mamele noastre, niste "suuuuper" retete: cu blatul din felii de paine inmuiata in lapte, compozitia de deasupra facuta din parizer, salam, carnati si tot felul de legume, calite inainte, ca asa trebuie, amestecate apoi cu un ou crud, "sa le lege" ca altel nu stau ingredientele pe pizza, cu branza telemea rasa din belsug pe deasupra (si lasa branza aia o zeama, ca pizza mustea de lichide in loc sa fie crocanta). Si, in naivitatea copilului netrecut prin viata si neumblat prin lume, chiar credeam ca asa se face, asta e gustul final, si cam atat. O mancam doar pentru ca vedeam in filme ca aia mananca pizza, sau pentru ca o mancau si ceilalti - si noh, sa fiu si eu in rand cu lumea :). Acum n-as mai manca asa ceva nici sa fiu platita pentru asta :)).

Apoi, minune: s-a deschis pizzerie in orasul natal - pfuai, toata lumea buluc sa manance pizza in oras :)). Doamne ce placinte erau si alea - ca jignesc termenul de pizza daca le numesc asa.

Si ca sa ajung unde trebuia sa ajung, prima pizza adevarata am mancat-o facuta de soacra-mea, pe atunci doar mama gagiului :). Tocmai se intorsese in tara, din Italia, of course, si hop si eu, am nimerit la pizza. Ei, si ea, la inceputuri, facea pizza cu "maglavaitul" calit inainte, si cu ou crud, sa le lege :)) - doar ca ea, la baza, facea aluat, nu punea felii de paine inmuiate in lapte ca restul "muritoarelor de rand". Noh, dar ea a iesit in lume si a invatat s-o faca acasa, la mama ei.

Ar mai fi multe de spus, dar continui acum mai in tema. Pizza pe care urmeaza sa o prezint e cea pe care noi o mancam cel mai des. Nu pot sa ii spun in vreun fel anume, ca in unele meniuri am gasit-o la Caprciosa, in altele la Quattro Stagioni... asta o numesc pizza si atat :).

Ingrediente (pentru 2 bucati mari):

• 400 g faina in care am amestecat 15 g zahar, 15 g sare si 7 g drojdie uscata
• 40 ml ulei de masline
• 200 ml apa calduta
• suc de rosii - pe asta am uitat sa-l pozez
• masline - circa 100 grame
• ciuperci conserva - am folosit 1/2 din cantitatea din borcanul pozat - strecurate si clatite bine cu apa rece
• mozzarella - 250 g
• mezeluri feliate - eu am avut un mix, pastrama, ceafa si salam

In mijlocul fainii am turnat apa calduta si uleiul de masline si am framantat pana am obtinut un aluat elastic moale si nelipicios. Apoi am acoperit cu un prosop curat si am lasat deoparte, sa creasca, circa o ora.

Am incins cuptorul la 230 de grade si am inceput sa fac pizzele. Am presarat faina pe masa de lucru si am pus jumatate din aluat pe care l-am intins cu sucitorul. Apoi l-am asezat in tava si peste aluat am intins in start  destul de subtire niste suc de rosii.

Pe fiecare din cele 2 pizza am pus jumatate din cantitatea de masline (am avut grija sa le mai tai putin inainte), jumatate din cantitatea de ciuperci (de data asta am folosit din conserva, mai fac si cu ciuperci proaspete, dar atunci timpul de coacere este mai mare, si nu la 230 de grade, pentru ca ciupercile lasa zeama - si nu vrem o pizza care musteste, nu?!!), peste o pizza am pus ceafa si pastrama, peste cealalta niste  felii de salam (eu cumpar de obicei mezeluri feliate pentru pizza deoarece mi se pare mai simplu), si la final am pus felii de mozzarella, jumatate pe una, jumatate pe cealalta.

Le-am lasat sa se coaca fix 12 minute, apoi le-am taiat in sferturi si le-am impartit cu sotul: doua felii cu pastrama si ceafa mie, doua lui, doua felii cu salam mie, doua lui. Si gata, am papat tot si ne-am odihnit linistiti, cu burtile pline :)).

Pofta mare!

Briose cu inima de ciocolata

Pentru ca a trecut ceva vreme de cand am gatit ultima data ceva dulce (bine, recunosc, doar trei zile, dar mie mi s-a parut lunga pauza asta) am zis ca e timpul sa iau taurul de coarne si sa m-apuc de treaba :). 

Ingrediente (pentru 18 bucati):

• 250 g unt la temperatura camerei
• 500 g faina
• 250 g zahar
• 200 ml lapte
• 2 oua + 1 albus
• 1 esenta de vanilie
• un praf de sare
• 1 lingurita praf de copt
• crema de ciocolata

Untul l-am pus intr-un castron, peste el am turnat zaharul si am amestecat cu mixerul pana ce s-a topit zaharul. Apoi am adaugat ouale si albusul, sarea, praful de copt, esenta de vanilie, laptele si la final, treptat, faina.

Am incins cuptorul la 180 de grade si am pus hartiutele de briose in tava. Am pus cate o lingurita plina de aluat in fiecare hartiuta. Apoi in centrul fiecareia am pus cate o lingurita de ciocolata.

Am pus iar cate o lingurita de aluat in fiecare, avand grija sa acopar ciocolata. Am pus tava in cuptorul incins pentru 30 de minute si dupa ce s-au copt le-am scos pe o farfurie si le-am lasat sa se raceasca. 

Si acum ce sa fac? Sa ma laud si sa afirm cat de bune sunt?!! :))

Pofta mare!

Ciorba de salata verde cu parfum de slaninuta afumata

Mancarea asta e una din preferatele mele, si de fiecare data o mananc pana-mi pusca urechile :). Cand eram la mama fata, o mancam fara slaninuta - asa o facea mama, asa am invatat reteta, si in mare e aceeasi cu cea pe care o scriu acum. Ei, dar m-a "mancat in freza" sa ma marit :)) - si e musai sa-i fac pe plac la barbat, doar dragostea prin stomac trece, nu?! :))

No, si barbatu' asta a meu trebuie sa aiba si el cate o parere, de fiecare data cand manaca - cum face mama mancarea asta, cum o face bunica etc etc si-mi insira toate rubedeniile si ce si cum gateste fiecare :)). Si pentru cine nu ma cunoaste, am o aversiune fata de sfaturile gratuite - asa ca si sotului, de multe ori, ii spun ca daca mai comenteaza mult, n-are decat sa-si gateasca singur, asa cum ii face mama-sa, sau buna-sa sau mai stiu-eu-cine. Dar mai inchid si eu ochii (cand sunt in toane bune), iau aminte la ce-mi spune si stiu ca la urmatoarea ocazie ii fac o surpriza :).

Asa si cu ciorba asta de salata verde: bunica lui de la Pauca pune slanina "chisata" cand ii gata zama, si ioi Doamne buna mai ii!!! Noh, s-apoi eu, daca nu am gustat pana acum, veci, ever, zama de-aia mirobolanta, habar n-am cata cantitate sa pun si ce gust final tre' sa aibe, asa ca fac dupa cum ma taie capu' - si de cele mai multe ori imi iese :).

Hai ca va spun acum cum fac mai nou (nou pe dracu, ca de cel putin 4 ani tot asa o fac :)) ), ciorbita asta, iar cine are curaju' sa o faca intocmai, n-are dect sa-mi spuna daca i-a placut sau nu.

Ingrediente (pentru vreo 2,5 litri de ciorbita - nu stiu cate portii, ca pentru mine toata cantitatea asta ar fi cam o portie, asa de mult imi place - mi se mai face mila si de sotul din dotare si-i dau si lui, asa, putin, ca nu-s fata rea :)) )

• 3 capatani de salata
• 5 fire ceapa verde sau o ceapa mica spre medie
• 3 catei de usturoi
• 40 ml ulei - nu prea conteaza de care, de data asta am folosit de masline, ca era la indemana
• sucul de la 1/2 lamaie mare
• sare dupa gust
• 1 galbenus de ou
• o bucatica slaninuta de casa (a mea era de la Pauca :)) )
• smantana, circa 100 ml
• iaurt, 400 ml - e perfect cel de la tara, dar si cel de la Napolact, din poza, seamana mult la gust cu ce stiu eu

Am profitat de sotul din dotare, si cum tot ma impiedicam degeaba de el prin bucatarie, i-am dat teribila misiune de a desface salata fruza cu frunza si sa o lase in apa rece :). Pentru ca ceapa mea verde avea deja frunzele putin vestede, le-am rupt si ce a ramas am tocat marunt. Am pus apoi ceapa in uleiul incins si am lasat-o sa se caleasca, la foc mic. Intre timp, salata spalata am taiat-o in bucati de 1,5 cm. La fel de bine puteam sa o rup cu mana. Am pus apoi salata, peste ceapa calita, si am lasat sa se inmoaie si ea - in vreo 5 minute era inmuiata. Am adaugat niste sare si usturoiul pisat, apoi am completat oala cu 2 litri de apa si am dat focul la maxim, sa fiarba mai repede. Cand a atins punctul de fierbere, am micsorat flacara si am lasat sa fiarba, la foc domol, vreo 4-5 minute. Inainte de a stinge focul am adaugat si zeama de lamaie.

Pentru marele finish, am inceput prin a pisa marunt slaninuta. Am taiat-o in fasii subtiri, fasiile le-am taiat cubulete marunte, apoi, cu cutitul, am tocat-o ca pe vinete, pana am obtinut o pasta. 

Galbenusul de ou l-am pus intr-un castron adanc si peste el am turnat smantana si am amestecat bine cu un tel. Apoi am adaugat si iaurtul. Peste compozitia obtinuta, am turnat treptat, cate putin, ciorbita fierbinte, si tot amestecul asta l-am turnat inapoi in oala cu ciorbita. In felul asta, nu mi s-a branzit iaurtul/smantana. Am adaugat si slaninuta pisata, am potrivit de sare si am servit. Dementiala!

Pofta mare!

Prima luna de diversificare

Mi-am "varsat" linistita ofurile ieri si azi, asa ca nu mai bat campii pe langa subiect si intru direct in tema. Mai spun doar ca postarea asta nu e terminata, pe masura ce trec zilele si avansam cu subiectul diversificare, actualizez si eu aici. Enjoy!

Prima zi de diversificare

Pentru ca fata a fost alaptata exclusiv (nu i-am dat nici ceai, nici suc), la sfatul pediatrei am inceput cu suc de morcov, fara pulpa. Si daca ati citit anterior, am asteptat pana la sase luni inainte de a face marele pas.

Am ales ca prima masa de diversificare sa o incepem in intervalul orar 13-14, in functie de cum e fata treaza si de cat de repede ma misc cu papica ei.

1 morcov crud, curatat de coaja, l-am pus in storcatorul de fructe, iar sucul obtinut l-am strecurat prin sita mica si i-am dat fetei cateva lingurite. Trebuia sa-i dau doar o lingurita, dar pentru ca ii placea si tot deschidea gurita, i-am dat mai mult. Bine, jumatate din cantitate salasluia, la finalul operatiunii, pe bavetica ei :)), dar 5 lingurite sigur si-au gasit loc in stomacelul ei. Of course, m-am oprit singura din a-i mai da suc de morcovi, ca altfel i l-as fi dat pe tot. Apoi am completat masa cu lapte.

Anumite surse de pe internet spuneau ca la masa de diversificare, intai se da copilului lapte si apoi alimentele de diversificare. Eu am ales sa fac invers, din simplul motiv ca mi-era teama ca nu cumva fata sa refuze mancarea, satula fiind.

Pentru operatiunea asta am avut nevoie de o lingurita de silicon, cumparata la sfatul unei mamici (de data asta am cerut un sfat :)) ). Si mi-a prins tare bine, pentru ca fie-mea, un haplea in miniatura, sare cu gura pe lingurita - daca as fi alimentat-o cu o lingurita de plastic sau inox, sigur s-ar fi ranit.

Referitor la morcovi, eu am cumparat doua feluri - din aceia individuali, plini de pamant, si gata curatati si ambalati, a doua categorie. Am observat ca cei individuali mi-au dat mai mult suc, iar gustul a fost putin mai dulce.

A doua zi de diversificare

Aceeasi masa ca in prima zi, dar cu vreo 2-3 lingurite de suc in plus. Apoi, normal, i-am dat lapte: doar nu era satula din cateva lingurite de suc :).

Ziua a treia de diversificare

La fel cu ziua a doua, dar am adaugat 2-3 lingurite de suc in plus. De data asta i-am dat si un varf de lingurita de morcov ras, sa vad daca si cum il accepta; fiind o alta consistenta - a facut o mutrita simpatica, un fel de "ce-i asta?" dar l-a papat. Am observat acum si o miscare de amestecat din partea ei.

A patra zi

Am introdus marul - la un morcov de marime medie, curatat de coaja, am adaugat 1/4 mar, curatat de coaja. I-am dat sa pape tot sucul obtinut, strecurat de pulpa, pentru ca nu era mult, vreo 20 ml. S-a strambat de 2-3 ori, pentru ca sucul avea un gust mai acrisor fata de sucul din zilele anterioare, dar l-a acceptat.

Ziua a cincea

Am repetat "meniul" si cantitatile din ziua precedenta dar i-am lasat sucul cu tot cu pulpa. A papat tot si am observat aceeasi miscare de amestecat.

Ziua a sasea

Pentru ca a papat fara probleme sucul cu pulpa, am vrut sa-i dau mai multa pulpa.

De data asta am curatat doar un mar mare de coaja, iar 1/4 din el l-am dat pe razatoarea de sticla. Toata  pulpa obtinuta i-am dat-o sa o pape. A mancat fara probleme, si chiar am reusit minunea sa nu murdarim bavetica si nici boticul ei :). Cand i-am dat lapte in completare, a mancat mai putin, semn ca ceea ce papase a fost un pic mai consistent.

A saptea zi

Intrucat imi plac lucrurile clare si fixe, am respectat regula celor 3 zile de introducere a unui aliment nou - asa ca acum am introdus portocala. Pana acum nu au fost probleme de respingere a mancarii, de eruptii pe piele sau alte manifestari. Singurul lucru pe care l-am observat a fost ca a avut scaun mai greu si s-a chinuit. Probabil datorita morcovului.

I-am facut iar suc, dintr-un morcov, un mar si o portocala, toate de dimensiuni medii. Fetei i-am dat cu tot cu pulpa, 50 ml. Restul de suc l-am baut eu - bun bun :).

A opta zi

Am repetat masa din ziua a saptea, i-am dat sa pape 60 ml de suc cu pulpa. Completarea cu lapte a fost mai putina ca de obicei.

Seara a avut scaun, fara probleme, semna ca intr-adevar sucul de portocala o ajuta in sensul asta.

Ca un rezumat la primele opt zile de diversificare, fata a mancat cuminte, nu au aparut probleme serioase legate de dureri de burtica sau alte necazuri, toata lumea a dormit linistita, deci cred ca suntem pe drumul cel bun :). Revin cu noutati!

Ziua a noua
Din nou i-am facut suc din mar, morcov si portocala. A papat 70 ml suc cu tot cu pulpa. Apoi a luat si vreo doua gurite de lapte, si cam atat.

A zecea zi
De data asta am "gatit" mar ras cu suc de portocala, adica: am dat pe razatoarea de sticla 1/2 mar curatat de coaja. In pireutul obtinut am adaugat sucul de la 1/2 de portocala, circa 40 ml, le-am amestecat bine si am hranit odorul. S-a strambat pitica aproape la fiecare inghititura, dar asta nu a impiedicat-o sa manance 80 g. A fost si cea mai lunga masa de pana acum, a durat vreo 30 de minute, ca avea si chef de joaca. Dupa ce a gatat cu pireutul, nu i-am mai dat lapte - si-a cerut portia dupa vreo doua ore.

Seara i-am dat si apa plata - a baut 90 ml.

A 11-a zi
Avand in vedere experienta din ziua precedenta, adica faptul ca nu a mai mancat lapte dupa pireut, m-am hotarat sa ii mut masa de fructe dimineata, intre 10-11, cu adaos de cereale, urmand ca la amiaza sa ii dau supica, pentru inceput.

Buuuuuun, odata hotarate acestea, i-am lasat instructiuni precise sotului, ca la masa de dimineata, in pireul de fructe, sa adauge cereale. Am cumparat cereale de la Nestle, pentru 4 luni, pentru ca nu contin gluten si, factor decisiv, nu contin nici zahar. A dat  (sotul) pe razatoarea de sticla 1/2 de mar curatat de coaja - as usual, a obtinut 60 g pireut, pe care l-a amestecat cu 1 lingurita cu varf de cereale. Fata a mancat doar 25 g, apoi vreo 2 guri de laptic si vreo 2 de apa... si cam atat.

La amiaza i-am facut supa crema de morcov cu dovlecel. A mancat doar vreo 6 lingurite si nu a mai vrut. Doar lapte. Nu am insistat cu supica.

Ziua a 12-a
Asta e, m-am intors la lucru de o saptamana, asa ca masa de la 10 e responsabilitatea lui tati. Si ca sa nu aiba dureri de cap de la prea multa concentrare vis-a-vis de ce o sa pape odorul, i-am zis sa ii dea o lingura de cereale amestecata cu 4-5 linguri de lapte, iar apoi doar lapte, in completare.

Si cu zisul am ramas, ca i-a dat doar lapte. Uffffff, ca am baza in el ca intr-o mana moarta! Asa ca fata s-a ales doar cu supica de la amiaza. Din nou, in meniu, supa crema de morcov cu dovlecel. A mancat mai bine, 70 ml, si nu a mai vrut si laptic.

De o ora e liniste in camera ei, doarme mititica. Astept sa vad cand se scoala sa-si ceara si lapticul :).

"Chinurile" diversificarii - RELOADED

Aminteam ieri, pe scurt, cateva din suferintele mele psihice, ca mama, la care am fost supusa de "binevoitori". Si eu, in naivitatea mea, chiar credeam ca gata, anunt la toata lumea ca dau copilului sa manance si am scapat de cicaleli. Ha! Ha! Ce gluma! Pai ce fel de mama sunt eu, ca nu dau copilului sa pape pufuleti, asa, cate unu, ca ce-are?!! Ca doar cata sare poate contine?! No shit! Pai numai eu stiu cati pufuleti sarati am mancat, de-mi aplaudau urechile. Si cum asa, numai o masa de diversificare?!! Pai cu trei de-odata: la prima ora lapte, apoi sucuri/pireuri fructe, apoi iar papa de amiaza si cea de seara (deja fierbeam incet si nu am mai ascultat ce sa dau la amiaza si seara - iaurt, cereale, whatever) si laptic la culcare. 

Uffff, cel mai greu e ca incep sa realizez ce ma asteapta tot viitorul asta, vreo 20 de ani de-acum incolo, si nu-i prea roz :(! Si da, normal ca ma refer la lumea din jur, nu la copil. Imi vine sa ma izolez, cu copil cu tot, sa nu mai stiu nimic de nimeni, nici ei de noi, si sa revenim in lume cand fata e deja majora si capabila de propriile decizii. Ca sigur ma mai lovesc de astfel de "povete" cand va incepe sa mearga, la camin, gradinita, scoala etc etc, ocazii or sa fie destule... si stiva de sfatuitori de-astia, pe care nu i-a intrebat nimeni de sanatate! 

DRAGILOR, pricepeti odata si pentru totdeauna - NU AM NEVOIE DE SFATURI GRATUITE!!! Una e un sfat la cerere, cand chiar am nevoie de el, si alta e cand mi-l varati pe gat! Dati-mi voie, ca mama, sa fac cum cred EU ca e mai bine pentru copilul meu! Din cate tin minte, eu l-am conceput, eu l-am carat in pantec noua luni, eu l-am nascut, eu l-am alaptat, schimbat, ocrotit, asa ca dati-mi voie sa imi fac rolul pana la capat. Sau poate ma insel?!! 

Nici eu nu sunt de acord cu anumite metode de crestere a copiilor, pe care le-am vazut pana acum in jurul meu, dar pentru aia am tacut si am lasat pe fiecare sa faca cum stie mai bine! Nu aveam si poate ca nici acum nu am inca suficienta experienta ca mama, dar nu e treaba mea - fiecare isi creste copilul cum crede de cuviinta ca e mai bine. Ca mama, sunt sigura ca niciuna nu le vrea raul - doar ca metodele aplicate sunt foarte diferite, de la generatie la alta si de la mama la alta, chiar din aceeasi generatie.

Nu vreau sa intru in polemici, nici nu vreau sa pun paie pe foc si sa deschid un subiect care nu are nimic de-a face cu ce vreau eu sa scriu acum. Sper sa pot pune PUNCT linistita metodelor de crestere si sa continui cu subiectul de la care a pornit toata prolologhia asta: diversificarea!

Focaccia alla genovese

Prima data am descoperit acest produs in Italia. Nu mai auzisem, nu mai gustasem pana atunci. Si am ramas surprinsa cat de mult poate sa-mi placa un aluat de paine cu ulei de masline si sare grunjoasa. Si daca la primul gust am crezut ca e o reteta simpla, m-am cam inselat. Pentru ca de-abia recent am descoperit reteta care o face asemanatoare gustului cunoscut. 

Inainte de a va da si reteta, mai fac o observatie: cine nu are 2 ore si jumatate, cel putin, la dispozitie, nu are rost sa se apuce.

Ingrediente (pentru o focaccia mare mare):

• 600 g faina alba
• 400 ml apa calduta
• 40 ml ulei de masline pentru framantat
• 100 ml ulei de masline pentru uns tava si focaccia
• 2 lingurite de zahar
• 15 g sare
• 14 g drojdie uscata (sau 25 g drojdie proaspata)
• sare de mare pentru deasupra

Intr-un castron am amestecat faina cu ingredientele uscate: zahar, sare si drojdie. Apoi am facut o gropita in mijlocul fainii si am turnat apa calduta si cei 40 ml ulei de masline. Am framantat bine, iar rezultatul final a fost un aluat moale si lipicios. Pasul urmator a fost sa presar masa de lucru cu putina faina, sa torn aluatul si sa amestec usor astfel incat sa obtin un aluat nelipicios.

In tava de la cuptor am turnat 50 ml ulei, am pus aluatul si cu ajutorul unei pensule i-am uns suprafata. Am aprins lumina de la cuptor si l-am izolat acolo, vreme de-un ceas, pana s-a infoiat bine. Aluatul se poate lasa si afara sa dospeasca, atata doar ca trebuie avuta grija sa fie ferit de curentii de aer.

Cu mainile am inceput sa trag usor de aluat, intainzandu-l pe toata suprafata tavii si avand grija sa fie bine uns aluatul si pe dedesubt. Cu pensula am luat excesul de ulei de pe margini si l-am intins pe suprafata aluatului. Apoi am presarat sare de mare: nici prea multa, nici prea putina. Si am dat din nou aluatul la cuptor - doar cu lumina aprinsa. 

Dupa ce a trecut jumatatea de ora, cu ajutorul degetelor am impuns suprafata aluatului, pentru a-i da forma caracteristica de focaccia. Am turnat si restul de ulei de masline si am repetat povestea cu cele 30 de minute de odihna si infoiat.

Am incins cuptorul la 200 de grade si am pus inauntru o oala cu apa, pentru ca este important ca focaccia sa fie hidratata in timpul coacerii. Si tot pentru hidratarea ei, inainte de a baga focaccia in cuptorul incins, am stropit-o putin cu niste apa. Am lasat-o 20 de minute sa se coaca, pana a fost rumena si frumoasa. Am scos-o imediat pe un gratar, ca sa se mentina crocanta. Se pastreaza bine, acoperita cu un prosop de bucatarie curat si uscat.

Pofta mare!